Stigmați cititori, acesta este noul Ghid al Autostopistului Galactic prin Berceni. Sau al Autoanestezistului la Memorialul Victimelor din Berceni – pentru că mini-portretele care deschid noul volum de poezie al lui Octavian Perpelea par studii aproape etnogra ce despre oameni care consumă și se consumă (contrar sfaturilor, deloc „cu moderație”). O incursiune crudă și tandră în rândurile bercenarilor care, astfel, nu vor lăsați pradă anonimității. După un zoom out, te trezești într-o galerie de memoirs condensate ale unor personaje din trecut și viitor care parcă vin și se așează nepoftiți la masa ta, își încep confesiunile și învăluie totul cu un aer de zădărnicie colectivă. Și ce poate mai e cient decât umorul pentru a vorbi pe bune atât despre disperarea și umanitatea unor
underdogs, cât și despre ridicolul din viețile noastre mărunte, indiferent cine am? Un volum cu tentă jurnalistică, un studiu social-poetic scris cu o empatie punk și cu umorul deja marcă înregistrată Perpelea, despre oamenii pe care de obicei nu-i vezi sau îi eviți, despre toate cartierele + toate bodegile lumii + posibil ecare dintre noi. Eu am râs citind Oameni din Berceni, dar nu cu râsul meu. Cu altul, mai amar gen. Și mi-era dor de poezia lu’ frate-miu, Brautiganul meu din Berceni. (Livia Ștefan)